|
|
UPGRADEHOSTING |
 |
||||||||||||||||||||||
Dovezi in favoarea unui univers tanar Publicat prima data in Impact #384, ICR
Iunie 2005
Aici sunt descrise 14 fenomene naturale care sunt in conflict cu ideea evolutionista conform careia varsta universului este de miliarde de ani. Numerele listate mai jos cu text ingrosat sunt de obicei varstele maxim posibile conforme fiecarui proces, si nu varstele reale. Numerele cu caractere italice sunt varstele necesare pentru fiecare proces conform teoriei evolutiei. Ideea este ca varstele maxim posibile sunt intotdeauna mult mai mici decat cele necesare teoriei evolutiei, in timp ce varsta conform Bibliei (~6000 ani) intotdeauna se incadreaza lejer in aceste varste posibile. Deci enumerarile de mai jos sunt dovezi favorabile scarii biblice a timpului si impotriva scarii timpului conform teoriei evolutiei. Exista mult mai multe dovezi in favoarea unui univers tanar, dar cele din acest text sunt alese pentru simplitatea lor. Unele dintre ele pot fi acomodate cu varsta evolutionista numai prin apelarea la o serie de presupuneri nedovedite si improbabile; altele se pot potrivi numai in cadrul unei creatii recente. 1. Galaxiile se invart in jurul propriilor axe prea repede.Stelele din galaxia noastra Calea Lactee se rotesc fata de centrul galaxiei cu viteze diferite, cele dinspre interior rotindu-se mai rapid decat cele dinspre exterior. Vitezele de rotatie observate sunt atat de rapide incat daca galaxia noastra ar avea mai mult de 100 de milioane ani , in loc de forma de spirala prezenta,1 aceasta ar fi un disc de stele uniform dispersate. Insa galaxia noastra se presupune ca ar avea o varsta de cel putin 10 miliarde ani. Evolutionistii au numit acest fenomen “the winding-up dilemma”, pe care o cunosc cam de 50 de ani. Acestia au propus multe teorii in incercarea de al explica, fiecare dintre acestea fiind sortite esecului dupa scurte perioade de popularitate. Aceeasi dilema spiralei e prezenta deasemenea si la alte galaxii. In ultimele doua decenii tentativa favorita de rezolvare a acestui puzzle a fost o teorie complexa numita teoria “valurilor de densitate/density waves.”1 Teoria are insa probleme conceptuale, trebuie sa fie arbitrara si rafinata foarte precis, si a pusa foarte tare sub semnul intrebarii de catre descoperirile Telescopului spatial Hubble privind structura spiralei foarte detaliate din centrul galaxiei "vartej" M51.2 2. Prea putine ramasite de supernove.
Potrivit observatiilor astronomice, galaxiile ccum sunt cea a noastra au parte de o supernova (o stea cu explozie violenta) odata la 25 ani. Ramasitele de gaze si praf cosmic rezultate in urma acestor explozii (ca in cazul Nebuloasei Crabului) se raspandesc in spatiu rapid si ar trebui sa ramana vizibile timp de peste un milion de ani. Insa in partile vecine din galaxia noastra in care observam asemenea ramasite de gaze si praf contin numai circa 200 de ramasite de supernove. Acest numar este consistent cu atatea supernove cat pentru circa o perioada de numai 7,000 ani .3 3. Cometele se dezintegreaza prea rapid.Potrivit teoriei evolutiei cometele sunt presupuse a avea aceeasi varsta ca sistemul solar, adica cam 5 miliarde de ani . Insa de fiecare data cand o cometa orbiteaza aproape de soare pierde atat de mult material incat nu ar putea supravietui mai mult de circa 100,000 ani. multe comete au o varsta obisnuita de mai putin de 10,000 ani .4 Evolutionistii explica aceasta discrepanta presupunand ca (a) cometele provin dintr-un neobservat “nor Oort” sferic situat mai departe de orbita lui Pluto, (b) interactiunile gravitationale improbabile cu stelele pe langa care aceste comete trec le azvarle spre interiorul sistemului solar, si (c) alte interactiuni improbabile cu planetele incetinesc cometele in miscare spre inerior destul de des incat sa contabilizeze sutele de comete observate.5 Pana acum, nici una dintre aceste presupuneri nu a fost substantial clarificata nici de observatii reale, nici de calcule reale. In ultima vreme s-a vorbit mult de “Kuiper Belt/Centura Kuiper,” un disc de presupuse surse de comete situat in planul sistemului solar, imediat in afara orbitei lui Pluto. Cateva corpuri de gheata de marimea unor asteroizi exista in aceasta locatie, insa acestea nu rezolva problema evolutionistilor deoarece conform teoriei lor, Centura Kuiper s-ar epuiza rapid daca nu ar exista Norul Oort care sa o aprovizioneze. 4. Insuficiente depozite reziduale pe fundurile marilor.
In fiecare an apele si vantul erodeaza circa 20 miliarde de tone de reziduuri si roci de pe continente pe care le depoziteaza in oceane.6 Aceste materiale se acumuleaza sub forma de sedimente libere pe rocile bazaltice tari (formate din lava) de pe fundurile oceanelor. Adancimea medie a tuturor acestor sedimente din toate oceanele este mai mica de 400 metri.7 Principalul mod cunoscut de inlaturare a acestor sedimente de pe fundul oceanelor este prin subductia placilor tectonice. Asta inseamna ca fundul marilor aluneca usor (cativa cm/an) sub continente, luand cu el o parte din sedimente. Potrivit literaturii stiintifice seculare, acest proces inlatura in prezent numai 1 miliard de tone pe an.7 La cat de mult stim in prezent, celelalte 19 miliarde tone/an pur si simplu se acumuleaza. In ritmul acesta, eroziunea ar depozita masa de sedimente din prezent in mai putin de 12 millioane ani. Insa potrivit teoriei evolutiei, eroziunea si subductia placilor sunt prezente inca decand exista oceanele, adica presupus de circa trei miliarde de ani. Daca ar fi fost asa, ratele de mai sus implica faptul ca oceanele ar trebui sa fie sufocate masiv de zeci de kilometri de sedimente. O explicatie (alternativa) creationista este ca eroziunea e datorata apelor potopului din Geneza, care retragandu-se de pe continente a depozitat, intr-o perioada scurta de timp de acum circa 5000 ani, cantitatea de sedimente prezenta azi. 5. Insuficenta sare/sodiu in mari si oceane.
6. Campul magnetic al pamantului se degradeaza prea repede.
Energia totala stocata in campul magnetic al pamantului (“dipol” si “non dipol”) descreste printr-o injumatatire la fiecare 1,465 (± 165) years.12 Teoriile evolutioniste care explica aceasta descrestere rapida, cat si cele privind cum pamantul a putut sa-si pastreze campul magnetic timp de miliarde de ani sunt foarte complexe si necorespunzatoare. O mult mai buna teorie creationista exista in schimb. Este foarte directa, bazata pe fizica sunetului, si care explica multe dintre caracteristicile campului : crearea lui, inversarile rapide ale acestuia in timpul potopului din Geneza, descresterile si cresterile acestuia pana in vremea lu Isus, si decaderea acestuia de atunci incolo.13 Aceasta teorie este in conformitate cu datele paleomagnetice, istorice si prezente, si mai ales cu dovezile privind schimbarile rapide ale campului.14 Principalul rezultat este ca energia totala a campului (nu intensitatea lui la suprafata) a descrescut intotdeauna cel putin la fel de rapid cum observam acum. In acest ritm campul nu poate avea mai mult de 20,000 ani.15 7. Multe strate geologice sunt indoite prea strans.In multe regiuni muntoase, stratele groase de sute de metri de roca sunt indoite si impachetate in forme de ca de agrafa. Scarile conventionale ale timpului geologic spun ca aceste formatiuni au fost ingropate adanc si solidificate timp de sute de milioane de ani inainte ca acestea sa fie indoite. Insa indoirea s-a facut fara ca acestea sa se crape, cu raze de curbura atat de mici incat intreaga formatiune trebuia sa fie inca uda si nesolidificata cand a inceput procesul de indoire. Aceasta implica faptul ca impachetarea acestor strate a inceput cu mai putin de cateva mii de ani dupa depozitarea lor.16 8. Materialul biologic se degradeaza prea repede.Radioactivitatea naturala, mutatiile, etc degradeaza ADNul si celelalte materiale biologice foarte rapid. Masuratorile recente privind rata mutatiilor ADNului mitocondrial i-a fortat pe cercetatori sa revizuiasca varsta “Evei mitocondriale” de la teoreticul 200,000 ani la ceva apropiat de 6,000 ani.17 Expertii ADN insista ca ADNul nu poate rezista in mediul incorjurator mai mult de 10,000 ani , insa in schimb lanturi intacte de ADN s-au recuperat din fosile presupuse mult mai vechi: oase de Neandertal, insecte din chihlimbar, si chiar din fosile de dinozaur.18 Bacterii presupuse a avea 250 milioane de ani aparent au fost readuse la viata fara nici un fel de stricaciune in ADNul lor.19 Tesuturi moi si celule de sange dintr-o fosila de dinozaur au uimit expertii in domeniu.20 9. Radioactivitatea fosilelor scurteaza “erele” geologice la cativa ani.
Radiohalourile sunt inele de culoare formate in jurul bucatelelor microscopice de minerale radioactive din cristalele de roca. Ele sunt dovezi fosile ale degradarii radioactive.21 Radiohalourile de Polonium-210 “strivite” indica ca formatiunile Jurassice, Triassice si Eocene din platoul Colorado au fost depozitate la intervale de cateva luni unel de altele, si nu in sute de milioane de ani distanta asa cum ne spune scara conventionala a timpului.22 Radiohalourile de Polonium-218 “orfane”, care nu prezinta nici o urma a elemetelor lor materne, ne indica o degradarea nucleara accelerata si o foarte rapida formare a mineralelor asociate.23,24 (mai multe detalii aici) 10. Prea mult heliu in minerale.Uraniul si toriul genereaza atomi de heliu in timp ce se degradeaza. Un studiu publicat in Journal of Geophysical Research a aratat ca asemenea heliu produs in cristalele de zircon din roca granitica precambriana fierbinte din adancime nu a avut timp sa scape de acolo.25 Desi rocile contin produse nucleare de 1.5 miliarde de ani, noile rate masurate ale pierderilor de heliu din zircon ne arata ca heliul s-a scurs din el doar timp de numai 6,000 ani.26 Aceasta nu numai ca este o dovada in favoarea unui pamant tanar, dar este deasemenea o dovada si pentru ratele episodice de decadere accelerata a nucleilor cu jumatate-de-viata, acestea comprimand enorm scara timpului bazata pe radioizotopi. 11. Prea mult carbon 14 in stratele geologice adanci.
12. Insuficiente schelete din perioada epocii de piatra.Antropologii evolutionisti spun acum ca Homo sapiens au existat cel putin 185,000 ani inainte ca agricultura sa fie descoperita,28 timp in care populatia umana a lumii a fost constanta, undeva intre unu si zece milioane de oameni. In tot acest timp acestia isi ingropau mortii, de cele mai multe ori alaturi de artefate. Conform acestui scenariu acestia ar fi trebuit sa ingroape cel putin 8 miliarde de oameni.29 Daca scara evolutionista a timpului e corecta, oasele ingropate ale acestora ar fi fost capabile sa reziste mult mai mult de 200,000 ani, asa ca multe dintre presupusele 8 miliarde de schelete din epoca de piatra ar trebui sa fie foarte frecvente (mai ales artefactele ingropate). Insa numai in jur de 2 mii au fost descoperite. Aceasta implica faptul ca Epoca de Piatra a fost mult mai scurta decat cred evolutionistii, poate ca in multe locuri chiar mai scurta de cateva mii de ani. 13. Agricultura e prea recenta.Imaginea evolutionista obisnuita presupune ca omul a existat ca vanator-culegator timp de 185,000 ani dealungul Epocii de Piatra, inainte sa descopere agricultura acum mai putin de 10,000 ani.29 Insa dovezile arheologice ne arata ca oamenii din timpul Epocii de Piatra erau la fel de inteligenti ca si noi. E foarte improbabil ca niciunul dintre cei 8 miliarde de oameni mentionati la punctul 12 sa nu fi descoperit ca plantele cresc din seminte. E mult mai probabil ca omul a trait fara agricultura pentru o perioada foarte scurta de timp dupa Potop, daca nu chiar deloc.31
14. Istoria e prea scurta.Potrivit evolutionistilor, Homo sapiens din timpul Epocii de Piatra au existat timp de 190,000 ani inainte sa inceapa sa tina inregistrari scrise, incepand cu acum 4,000 - 5,000 ani in urma. Omul preistoric a construit monumente magalitice, a realizat desene foarte frumoase in pesteri, si a tinut inregistari ale fazelor lunii.30 De ce ar fi asteptat acesti oameni 2 mii de secole inainte sa-si foloseasca aceleasi abilitati ca sa tina inregistrari scrise? Scara biblica a timpului este mult mai plauzibila.31 Referinte
Additional resources for items 9–11.
http://www.answersingenesis.org/docs/4005.asp |
||||||||||||||||||||||
In fiecare an, raurile8 si alte surse9 aduc peste 450 milioane de tone de sodiu in ocean. Numai 27% din acest sodiu reuseste sa paraseasca oceanele in fiecare an.9,10 La cat de mult stim in prezent, restul cantitatii se acumuleaza pur si simplu in oceane. Daca oceanele nu ar fi avut nici un pic de sodiu la inceput, cantitatea actuala s-ar fi acumulat in mai putin de 42 milioane de ani, conform ratelor de intrare si iesire de astazi.10 Aceasta reprezinta mult mai putin decat varsta evolutionista a oceanelor, trei miliarde ani.
Replica obisnuita la aceasta discrepanta e ca intrarile de sodiu din trecut trebuie sa fi fost mai mici si iesirile mai mari. Cu toate acestea, calculele facute pe cat posibil de generos cu scenariile evolutioniste tot dau o varsta maxima de numai 62 milioane ani.10 Calculele11 pentru multe alte elemente continute de apa marii dau niste varste mult mai mici. 
Avand in vedere scurta perioada de injumatatire de 5,700 ani a carbonului 14, acesta nu ar avea ce sa caute in orice mostra de carbon mai veche de 250,000 ani. In schimb, s-a dovedit ca e imposibil sa se gaseasca sub stratele pleistocene (era glaciara) vreo sursa naturala de carbon care sa nu contina cantitati semnificative de carbon14, chiar daca aceste strate sunt presupuse a fi vechi de miliarde de ani. Laboratoarele conventionale de datare cu carbon14 au fost constinente de aceasta anomaliei inca din anii 1980, au incercat in zadar sa o elimine, si sunt neputincioase chiar si astazi in a tine seama de ea. In ultima vreme, cel mai performant asemenea laborator, care a invatat in ultimele 2 decenii de datari cu carbon 14 cum sa nu contamineze din exterior mostrele, a confirmat sub contract cu creationisti ca asemenea observatii in cazul mostrelor de carbuni si chiar pentru o duzina de diamante, care nu pot fi contaminate cu carbon recent la fata locului (in situ).27 Acestea constituie dovezi foarte puternice pentru un pamant tanar, vechi de numai cateva mii, si nu miliarde de ani.